Jeanu - Despre bunul simt…

Nu stiu / Nu raspund

postat de jeanul in 2006-10-24, 23:55     Cred ca multa lume s-a intrebat de-a lungul vremii ce va sa zica aia “bun simt”.

Ma intreb si eu, zi de zi, daca chestia asta exista sau e doar un mit. Cred ca toata lumea face asta. 

     Nu stiu daca se poate da o definitie exacta acestui concept. Nu stiu daca e cazul sa incercam asa ceva. Cert este ca, mai toti oamenii care au un nivel minim de educatie, il recunosc in comportamentul celorlalti. Si tu, si eu, noi toti ne dam seama cand cineva incalca anumite bariere sau cand cineva se comporta in concordanta cu asa numitul bun simt.

     Imi amintesc de o intamplare petrecuta acum vreo trei ani (mdeah, bag de seama ca in blogul asta e mai mult vorba despre amintiri). Eram la Unirii in statia de autobuz de pe partea opusa magazinului (unde pe vremuri de afla sediul celebrei “banci a religiilor”).

      In zona statiei de autobuz, firesc, este interzisa parcarea. Evident ca sunt destul de multi acei care incalca aceasta reglementare si parcheaza exact in zona destinata opririi autobuzelor (nu iau in discutie motivele acestora, care pot fi mai mult sau mai putin intemeiate).

      In ziua de care vorbesc asteptam celebrul autobuz 117 pe un ger de vreo circa  –7 grade. D-astea d-ale noastre Celsius, nu Kelvin sau mai stiu eu de care.

      In zona de parcare interzisa erau mai multe masini parcate printre care si o Dacie mai ponosita asa. Un politist tanar apare in zona si incepe sa scrie procese verbale pentru a le pune in geamul contravenientilor.

      Aproape in acelasi timp, dintr-una din scarile blocului din zona, apare si proprietara masinii pomenite mai devreme (adica a Daciei :P). Odata ajunsa la masina tanara proprietara este interpelata de politist care, politicos, ii solicita actele pentru control si intocmirea amenzii.

      Tanara incepe sa se agite, din ce in ce mai aprig, spune ca ea n-a facut nimic, ca toata lumea parcheaza acolo etc etc si refuza sa prezinte actele. Politistul, politicos in continuare ii solicita inca o data actele si ii explica de ce a gresit.

      Domnisoara in cauza nu e dispusa sa asculte, se suie in masina si da sa plece. Politistul, oarecum in disperare de cauza, baga mana pe gemul deschis al masinii si, in timp ce contravenienta dadea cu spatele, reuseste sa scoata cheile din contact si sa opreasca masina. Complet enervata de acest gest, respectiva incepe sa urle si, mai apoi, isi scoate telefonul mobil si suna la cineva caruia ii cere numarul de telefon al colonelului X-ulescu ca uite ce a patit ea si ca nu se poate asa ceva etc etc….

      N-am reusit sa vad sfarsitul acestei intamplari intrucat autobuzul pe care, cu infrigurare, il asteptam de vreo 20 de minute, a sosit si astfel mi-am putut aduce fizicul catre zone mai incalzite alte capitalei noastre dragi (cu alte cuvinte m-am adus acasa sa ma incalzesc la gura caloriferului).

      Totusi tarasenia m-a impresionat profund si m-am gandit mult la aceasta. E oare atat de greu sa recunoastem ca am gresit?!? E oare atat de mult sa platim o amarata de amenda atunci cand ne stim vinovati?!? De ce a reactionat domnisoara respectiva cu atata ura?!? Chiar nu-si dadea seama ca a facut o greseala?!? Sa-l sunam pe coloneul X-ulescu pentru ca un subordonat de-al lui vrea sa ne dea o amenda pentru ca am parcat in loc nepermis?!? Oare nu era mai simplu sa recunoasca ca a gresit, sa-si ceara scuze, sa promita ca o sa incerce sa nu mai repete greseala si sa plateasca o amarata de amenda de cateva sute de mii de lei?!?

      Pot sa inteleg ca, in orasul asta atat de aglomerat, in disperare de cauza, atunci cand ai treaba si esti in criza de timp, incalci tot soiul de reguli si reglementari. Dar, atunci cand esti prins, ai bunul simt si nu mai face teatru! Recunoaste ca ai gresit, plateste pentru greseala ta si data viitoare gandeste-te de doua ori inainte sa incalci legea. E oare atat de greu????

Comentarii

Sunt perfect de acord :)

de Rada in data de 2008-08-06 21:09

cred ca speta de mai sus este clara pentru toti; nesimtirii i se aplica legea si basta! dar ce te faci atunci cand ai de-a face cu reguli mult mai subtile, ca de exemplu atunci cand trebuie sa faci dovada altruismului tau, cu care te-a inzestrat mama in cei 7 ani de acasa? cum procedezi cand ai in fata un copil mic cu mama sa, un bolnav sau un batran? iar tu esti intr-o pozitie intamplator mai buna, si chiar nu ai nimic de pierdut daca cedezi locul tau, pentru ca oricum se cheama ca esti in timpul programului dar faci ceva extra-program, si nu te trage nimeni de maneca cu termene de repectat?
si mai mult ma uimeste atitudinea femeilor care nu au copii fata de femei cu copii mici in brate; zambete, dragalasenii, dar de asta are nevoie copilul respectiv, care sta acolo pentru o nevoie de-a mamei sale? sau, firesc de o rezolvare rapida a problemelor mamei, pentru ca el sa se poata juca sau dormi sau manca?
stupefianta mi se pare atitudinea celor care lucreaza in institutii de aplicare a legii, care ar trebui sa fie sensibili la nevoile celorlalti; asa cred ca poate fi definit conceptul de bun simt, in opozitie cu tot ce este marlanie, nepasare, egoism profund.

de florin in data de 2008-10-09 14:28

VREMURI DE CRIZĂ

Auzisem eu câte ceva,
Că guvernul nu mai vrea,
Să mai dea salarii mari,
Pentru toţi cei bugetari!

Unii au avut depresii,
Fiind vorba despre pensii,
Nu mai cresc, au spus miniştrii,
Nu sunt bani, au zis siniştrii!

Criza ne-a adus belele,
Zilele ne sunt mai grele!
Leul scade, chiar dolarul,
E mai slab ca acum anul!

Fiindcă sunt vremuri de criză,
Guvernul mai bagă o acciză,
Să deschidă alte porţi,
Impozite şi pentru morţi!

de mihai419 in data de 2009-01-29 00:06

Sursa: http://jeanul.ablog.ro/2006-10-24/despre-bun-simt.html

Note Blog "Nostalgie despre bunul simt": * Puteți prelua și transmite textul de față cu rugămintea de a preciza sursa și autorul - aşa după cum (întotdeauna) o fac şi eu. Vă mulțumesc pentru interes și înțelegere! Cu stimă - Remus Constantin Raclău * Dacă vreți să fiți informat în timp util atunci când apar postări noi pe acest blog, completați adresa dvs de e-mail în dreapta sus, în ferestruica ”Urmărește prin e-mail” și apoi dați click pe ”Submit”. Nimeni nu va vedea adresa dvs, ea fiind utilă doar robotului de pe Blogger, care va trimite automat o înștiințare pe adresa dvs de e-mail ori de câte ori apar postări noi. - Dacă credeți că merită, recomandați această lectură și prietenilor dumneavoastră, după binecunoscutul model: "CITEŞTE şi DĂ-L MAI DEPARTE"

Psiho-spiritualitatea si Bunul Simt

Publicat de titulara blogului "Psiho-spiritualitate" - SÂMBĂTĂ, 13 AUGUST 2011

"Cunoaste TOTUL si pastreaza doar ceea ce va este de trebuinta"

...Bunul simţ, măsură şi echilibru, se regăseşte într-un cod nescris al bunei cuviinţe pe care-l descoperim în înţelepciunea tuturor popoarelor din timpuri îndepărtate...

Descartes considerându-l „lucrul cel mai drept împărţit în lume” (să fi fost bunul simţ atât de răspândit în acele vremuri, sau mai mult, să se fi găsit în aceeaşi măsură la fiecare?), aşa cum ne uităm noi astăzi la el, plin de încărcătură morală, constituie o valoroasă calitate umană care, în mod cert, nu este împărţită în mod egal.

Bunul simt, un ansamblu de idei despre lume, viaţă şi om, având ca izvor tradiţia populară şi cuprinzând elemente ale gândirii ştiinţifice. Noi însă, cei mulţi şi neavizaţi, ne-am obişnuit să-l privim drept o măsură a bunei creşteri, a bunei cuviinţe, a respectului pentru cei din jur.

SIMȚ ~uri n. 1) Însușire a organismului viu de a recepționa și de a prelucra excitanți externi sau interni sub formă de senzații conștiente. ◊ Organe de ~ organe care recepționează excitațiile din mediul exterior și interior.

2) Capacitate de a înțelege, de a prelucra real un lucru. ~ul responsabilității. ~ul măsurii. ~ul umorului. ◊ ~ practic priceperea de a rezolva chestiuni practice. /v. a simți 

A SIMȚÍ, simt,. 1. Tranz. A avea, prin intermediul organelor de simț, senzația sau percepția unui lucru, a unui fapt, a unei calități, a percepe efectul unei excitații; a prezenta sensibilitate. ♦ Refl. A-și da seama de propria stare fizică. 2. Tranz. A băga de seamă, a prinde de veste, a observa prezența unei ființe sau o acțiune a acesteia, mai mult pe baza unui reflex la o excitație a simțurilor decât cu ajutorul judecății. ♦ (Despre animale) A adulmeca. 3. Tranz. A-și da seama, a fi conștient, a înțelege, a bănui o acțiune, o situație etc., bazându-se atât pe informații și elemente logice, cât și pe intuiție, instinct sau legături afective cu altă persoană. ♦ Refl. A fi conștient de o însușire, de o dispoziție sau de o stare proprie. ◊ Expr. A se simți în stare (de ceva sau să facă ceva) = a se ști, a se socoti, a se crede capabil (de ceva sau să facă ceva). 4. Refl. A avea, a da dovadă de bun-simț; a fi un om simțit (2). 5. Tranz. A fi cuprins de o stare afectivă, a încerca un sentiment, o emoție etc.; a fi mișcat, impresionat, tulburat de ceva. ◊ Expr. A simți lipsa (cuiva sau a ceva) = a suferi din cauză că cineva sau ceva lipsește. A simți nevoia să... = a dori să... ♦ A avea impresia că..., a încerca sentimentul că... ◊ Expr. (Refl.) A se simți la (sau în) largul lui sau (ca) acasă (la el) = a încerca un sentiment plăcut, a avea impresia că se află într-un mediu familiar, înconjurat de lucruri sau de oameni cunoscuți; a fi familiarizat cu ceva; a nu fi stânjenit sau jenat de nimic; a se simți bine. ♦ Refl. (Înv.) A se resimți de pe urma efectelor produse de un factor extern, de o situatie

Găsim reale lecţii de educaţie, norme de comportament, reguli şi legi de căpătâi pentru acest cod atât de necesar lor pe care-l puteau aplica singuri, fără intervenţia judecătorilor nedrepţi şi corupţi în încercarea de a schimba lucrurile, de a învinge tarele societăţii.

Bunul simţ ţine mai degrabă de o nobleţe a spiritului şi a inimii.

După bogăţia şi varietatea acestor creaţii colective şi anonime, noi, românii, ar trebui să fim un etalon al bunului simţ. Proverbele şi zicătorile noastre sunt edificatoare în acest sens. Grăiri pline de tâlc, ele comprimă în nenumărate nuanţe codul etic al poporului român amendând minciuna, lăcomia, hoţia, corupţia, avariţia, înşelătoria, impoliteţea şi câte, Doamne, s-ar mai putea înşira, toate avându-şi rădăcinile în lipsa bunului simţ, dar arătând şi preţuirea cuvenită adevăratelor virtuţi, cu aceleaşi rădăcini, bunul simţ.

 Valoarea lor stă în faptul că sunt nişte concluzii ale vieţii sociale perfect valabile şi acum şi multă vreme de acum înainte. „A da cinstea pe ruşine”, „A nu-ţi cunoaşte lungul nasului”, „A uita de unde ai plecat”, „A sta în banca ta”,"Buna ziua caciula ca stapanul n-are gura" „A fi domn e o-ntâmplare, a fi om e lucru mare”, „A te întinde cât ţi-e plapuma”, „A vedea paiul din ochii altuia” sunt doar câteva adevăruri care se rostesc şi astăzi cu năduf, cu sarcasm, cu durere şi dezamăgire, cu satisfacţie, în toate mediile.

"Panza vietii noastre este tesuta din bine si din rau laolalta: virtutile s-ar preschimba in trufie de nu le-ar biciui erorile, iar viciile in disperare de n-ar fi mangaiate de VIRTUTI." WILLIAM SHAKESPEARE

"Paşii bunului simţ formează drumul sincerităţii".(MIHAI ENACHI)

"Bunul simţ, nu vârsta, descoperă înţelepciunea".(PUBLILIUS SYRUS din Sentinte)

"Suferinţa îi redă prostului bunul simţ".(citat din HESIOD)

"Bunul simţ este bazat numai pe o mică parte din elementele universului".(citat din IAN J.DAVENPORT)

"Să nu crezi nimic din ce ai citit sau ai auzit, chiar dacă am spus-o chiar eu, dacă nu este în acord cu propria ta gândire şi cu propriul tău bun simţ".(citat din BUDDHA)

"Ipocrizia este zidul care separă politeţea de bun simţ". definiţie aforistică de Mihai Enachi

"Este de o mie de ori mai bine să ai bun simţ fără educaţie decât să ai educaţie fără bun simţ".(Robert Ingersoll)

 "Bunul simţ este o colecţie de prejudecăţi dobândite"(Albert Einstein)

"Bunul simţ este un instinct al adevărului".(Max Jacob)

"Bunul simţ este însuşirea, puterea de a judeca bine şi de a distinge ce-i adevărat de ce este fals". definiţie de Descartes în Discurs asupra metodei

Bunul simt inseamna sa poti selecta si pune in practica cu justa masura, un comportament care sa dea fiecaruia ceea ce merita.

 Starea de bun simt este o stare de empatie la nivel afectiv. Poate fi exprimata si prin zicala "Ce tie nu-ti place, altuia nu face" .

 Cu ajutorul bunului simt, reusesti sa-i simti pe cei cu care intri in contact si pe tine insuti , astfel incat sa te comporti fara a (te) rani si fara a face sa sufere, stii cum sa ajuti simtind starea sufleteasca a celorlalti.

 "Bunul simţ înseamnă talentul de a vedea lucrurile aşa cum sunt şi de a face lucrurile aşa cum ar trebui făcute". definiţie de C.E. Stowe

 Evagrie Monahul spune: “Virtutea este hrana sufletului”

Geneza spune că omul a fost creat după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu.

  Ioan din Damasc scrie: 'Exprimarea după chipul indică raţiunea şi libertatea, în timp ce exprimarea după asemănarea indică îndumnezeirea prin virtute.’ Toate virtuţile omului sunt atribuite lui Dumnezeu. Ele sunt caracteristicile divine care trebuie să fie regăsite în toate persoanele omeneşti prin darul lui Dumnezeu în creaţie şi mântuire prin Hristos. Dobândirea virtuţilor este redobândirea asemănării cu Dumnezeu. Asemănarea depinde de alegerea morală, de ‘virtute. Virtuţile nu sunt o înzestrare pe care omul o are de la început, ci un obiectiv la care trebuie să ajungă, ceva ce poate fi obţinut în diverse trepte prin Harul lui Dumnezeu.

Virtuţile sunt
Credinţa
Nădejdea
Iubirea
Înţelepciunea
Smerenia
Răbdarea
Stăruinţa în bine
Blândeţea
Pacea
Prietenia
Mila
Dreptatea(onestitatea)
Hărnicia

"Virtutea constă în a nu depăşi măsura cu nimic".definiţie de Socrate 

 "Virtute: să faci bine, din viciu".definiţie aforistică de Costel Zăgan din Inventeme 

 "Virtutea e absenţa exceselor".definiţie de Andrei Pleşu în Minima moralia 

 "Virtutea este calea unei medii intre doua excese" Aristotel 

 "Bunul simt este suma echilibrata (in armonie) a tuturor simturilor (intuitie, vaz, auz , pipait, gust, miros)". (Marlena)

 Valorile educaţiei pentru cetăţenie democratică
– Independenţa în gândire; respectul pentru argumentul raţional; respectarea legii ; Flexibilitate şi adaptare la schimbare, responsabilitate socială şi morală

Sursa: http://psiho-spiritualitate.blogspot.it/2011/08/bunul-simt.html

Note Blog "Nostalgie despre bunul simt": * Puteți prelua și transmite textul de față cu rugămintea de a preciza sursa și autorul - aşa după cum (întotdeauna) o fac şi eu. Vă mulțumesc pentru interes și înțelegere! Cu stimă - Remus Constantin Raclău * Dacă vreți să fiți informat în timp util atunci când apar postări noi pe acest blog, completați adresa dvs de e-mail în dreapta sus, în ferestruica ”Urmărește prin e-mail” și apoi dați click pe ”Submit”. Nimeni nu va vedea adresa dvs, ea fiind utilă doar robotului de pe Blogger, care va trimite automat o înștiințare pe adresa dvs de e-mail ori de câte ori apar postări noi. - Dacă credeți că merită, recomandați această lectură și prietenilor dumneavoastră, după binecunoscutul model: "CITEŞTE şi DĂ-L MAI DEPARTE"

UN RASPUNS GENIAL

dat de Anne Graham ...

Undeva in America:

Fiica marelui evanghelist nonagenar Billy Graham, Anne Graham, intr-un interviu in emisiunea "Early Show"(Spectacolul matinal), a fost intrebata de Jane Clayson, cu privire la atacurile din 11 septembrie 2001 si i s-a pus o intrebare la care multi ar fi dat raspunsuri nesatisfacatoare:

"Cum a putut Bunul Dumnezeu sa lase sa se intimple asa ceva si sa priveasca atat de nepasator aceasta catastrofa de pe pamantul Americii?"

Anne Graham, dupa ce a meditat cateva clipe, a dat un raspuns magistral, a raspuns cu niste replici foarte logice, profunde si inspirate, nepregatite dinainte (se poate vedea pe videoclipul inregistrat). Dansa a precizat foarte calm si explicit, precizand urmatoarele:

"Si eu mi-am pus deseori aceasta intrebare si mi-am gasit urmatoarele raspunsuri...

Cred - nu cred, dar sunt profund convinsa - ca Dumnezeu a fost si ramane adanc intristat de aceasta, la fel ca si noi, numai ca noi, de ani de zile, Īi spunem si chiar Ii poruncim sa iasa din scolile noastre, din guvernul si din vietile noastre, ca ne descurcam si singuri, fara ajutorul Lui... Si, fiind El un
adevarat gentleman, cred ca pur si simplu S-a dat, calm, la o parte...

Cum de mai indraznim noi oare sa-I cerem binecuvintarea, mila si protectia Sa, daca Ii cerem sa ne lase in pace? (Īn lumina recentelor evenimente, fiind vorba de atacuri teroriste, atacuri armate in scoli etc.)

Cred ca totul a inceput cind Madeleine Murray O'Hare (doamna care a cerut ca America sa devina o tara atee si care a fost ucisa, iar corpul ei a fost gasit recent) a afirmat ca nu dorea nici un fel de rugaciuni in scolile noastre, iar noi am spus O.K. Cererea ei a fost aprobata si a devenit lege obligatorie in SUA...

Apoi, cineva a spus ca mai bine nu am citi Biblia in scoli (Biblia care spune sa nu ucizi, sa nu furi si sa-ti iubesti aproapele ca pe tine insuti), iar noi am spus O.K..

Apoi, dr. Benjamin Spock a spus ca nu ar trebui sa ne plesnim copiii atunci cind se poarta urit, pentru ca aceasta le-ar afecta mica lor personalitate si stima de sine (fiul dr. Spock s-a sinucis).
Iar noi am spus ca un expert trebuie sa stie ce vorbeste, asa ca am spus O.K.

Apoi, altcineva a spus ca profesorii si dirigintii nu ar trebui sa ii disciplineze pe
copii atunci cind gresesc. Iar conducatorii de scoli au spus ca nici un membru al personalului sa nu atinga vreun elev atunci cind se poarta urit, pentru ca scolile nu au nevoie de publicitate proasta si in nici un caz de procese. (Totusi, exista o mare diferenta intre a disciplina si a atinge, a bate, a plesni, a lovi, a umili, etc.). Iar noi am spus O.K.

Apoi, cine stie ce membru inteligent al consiliului de conducere al vreunei scoli a spus ca, baietii fiind baieti, vor face dragoste oricum, deci ar trebui sa le dam fiilor nostri prezervative. Asa, ei vor putea sa se distreze cit vor, iar noi nu vom trebui sa le spunem parintilor ca le-au primit de la scoala. Iar noi am spus O.K.

Apoi, unii dintre alesii nostri de virf au spus ca nu conteaza ceea ce fac in viata lor privata atit timp cit isi fac treaba la slujba. De acord, a spus fiecare din noi, mie nu-mi pasa de ceea ce face altcineva, inclusiv presedintele, in viata sa privata, atit timp cit am o slujba si economia merge bine.

Apoi,niste libertini au cerut sa tiparim cat mai multe reviste cu femei goale, in semn de respect si apreciere a frumusetii feminine.. Iar noi am spus O.K.

Apoi, altcineva a impins acea apreciere un pas mai departe, publicind fotografii cu copii
goi, si inca mai departe, afisindu-le pe Internet. Iar noi am spus O.K.,
dreptul la libera exprimare.

 Apoi,industria show-business-ului a spus: hai sa facem show-uri TV si filme care sa promoveze indepartarea de Dumnezeu, violenta si sexul ilicit, sa inregistram melodii care sa incurajeze violurile, drogurile, crimele,sinuciderea si temele satanice. Iar noi am spus ca nu este decit entertainment-amuzament, nu are efecte adverse si oricum nu o ia nimeni in serios, asa ca totul a mers inainte. Iar acum ne intrebam speriati de ce copiii nostri nu au constiinta, de ce nu disting binele de rau, de ce nu ii deranjeaza sa ucida pe straini, pe colegii de clasa sau pe ei insisi. Probabil ca, daca ne-am gindi mai mult, ne-am da seama de ce.

Cred ca totul se reduce la faptul ca ceea ce vei semana, aceea vei si culege. 

Noi Ii spunem lui Dumnezeu:
"Draga Doamne, de ce nu ai salvat-o pe acea fetita ucisa in clasa?"

 Iar Dumnezeu raspunde:

 "Dragul meu, Eu am fost alungat din scoli, nu puteam fi acolo. Cum puteam Eu fi acolo, cind voi mi-ati spus sa plec din scoli?"

E ciudat cum oamenii Il dispretuiesc pe Dumnezeu, si apoi se intreaba cu naivitate de ce totul merge tot mai prost.

Este ciudat cum de credem tot ceea ce scriu ziarele, dar noi ne indoim de ceea ce spune Biblia.

E ciudat cum de toti oamenii vor sa mearga in ceruri, desi nu cred, nu gindesc, si nu spun sau nu fac nimic din ceea ce scrie in Biblie.
Este ciudat cum de unii pot spune: da, eu cred in Dumnezeu si de fapt sa il urmeaza pe Satana, care, se stie ca, la randul lui, crede si el in Dumnezeu...
E ciudat cum ne repezim sa judecam, dar nu ne place sa fim judecati.

E ciudat cum de se pot trimite mii de glume prin e-mail si ele se raspindesc precum focul salbatic, dar cind incepi sa trimiti mesaje privindu-L pe Dumnezeu, oamenii se gindesc de doua ori inainte de a le trimite si altora.
E ciudat cum de tot ceea ce este vulgar, crud si obscen trece liber prin cyberspatiu, dar orice discutie publica despre Dumnezeu este impiedicata la scoala si la locul de munca.
Este, in sfarsit, ciudat cum poate fi cineva atit de inflacarat de dragoste pentru Hristos - duminica, fiind in acelasi timp un crestin invizibil in timpul saptaminii." 

S-a intamplat in America!
Se intampla din ce in ce mai mult si in Romania, si in Spania... in Europa!

Fiti binecuvantati!
Sa aveti o zi buna! 

Scris de Levi Ligia

"Dumnezeu nu poate sa ne mantuiasca fara consimtamantul nostru." 
Nicolae Steinhardt

"Daca Dumnezeu nu exista si eu cred, n-am pierdut nimic.
Dar daca Dumnezeu exista si eu nu cred, atunci am pierdut totul."
- N. Iorga

Sursa: Primit pe mail din USA (fara specificarea sursei)
Am cautat sursa originala (prima postare pe net in limba romana) si am descoperit acest link:   http://transparentdiferit.blogspot.it/2010/10/raspuns.html

Nota traducatorului: Adversarii atei ai crestinismului sunt (constienti sau nu) in mod implicit si adversarii moralei crestine, care se vede ca-i deranjeaza in "lucrarea" lor si probabil ca de aceea o vor anihilata. Pana la a elimina o constructie care confera un anumit echilibru social, ar fi bine sa puna bazele unei alternative cel putin la fel de recunoscuta si acceptata pentru stabilitatea, eficienta si utilitatea ei in plan social.

Note Blog "Nostalgie despre bunul simt": * Puteți prelua și transmite textul de față cu rugămintea de a preciza sursa și autorul - aşa după cum (întotdeauna) o fac şi eu. Vă mulțumesc pentru interes și înțelegere! Cu stimă - Remus Constantin Raclău * Dacă vreți să fiți informat în timp util atunci când apar postări noi pe acest blog, completați adresa dvs de e-mail în dreapta sus, în ferestruica ”Urmărește prin e-mail” și apoi dați click pe ”Submit”. Nimeni nu va vedea adresa dvs, ea fiind utilă doar robotului de pe Blogger, care va trimite automat o înștiințare pe adresa dvs de e-mail ori de câte ori apar postări noi. - Dacă credeți că merită, recomandați această lectură și prietenilor dumneavoastră, după binecunoscutul model: "CITEŞTE şi DĂ-L MAI DEPARTE"

Un caz de plagiat "exotic"

Florin Lăiu, 8 mai 2010:

„Din nefericire, poezia aceasta, pe care am scris-o acum aproape 20 de ani, a fost pusă în circulaţie de unii fără menţionarea autorului, apoi a fost modificată şi difuzată pe internet în variante mai mult sau mai puţin kitsch-oase, de care unii chiar şi-au ataşat numele ca „autori”.

Ceea ce mai rămâne de făcut acum este ca vreunul din aceşti băieţi îndrăzneţi să mă dea în judecată că le-am furat capodopera.

Poezia a fost publicată cu aproximativ 20 de ani în urmă în Curierul Adventist, şi este prima din albumul meu Stihuri de altădată, Cernica: Editura GRAPHE, Colecţia Ştraif, 2004).”

Anecdota originală :

„PROTESTUL MAIMUTELOR”

Florin Lăiu, Bucureşti, 1990

Odată o maimuţă din evul anecdotic,

Venind la sfat pe-o creangă de arbore exotic,

A explodat: „Surate, sunt foarte ofensată

Că-n jungla hominidă superevoluată

A apărut o teză, vădit maliţioasă,

Că Homo ar descinde din stirpea noastră aleasă…

Eu protestez sălbatic, rănită în mândrie,

Că se propagă-n lume asemenea prostie.

Dacă-ntâlniţi un singur nepot pitecantrop,

Atunci, pentru banane să vă urcaţi în plop…

Nu sufăr comparaţii cu tristul regn uman,

Sunt mulţumită, nene, că-s pur orangutan.

Eu, chiar să mă oblige în vreun laborator,

N-aş deveni port-bâtă şi nici informator;

Şi cum progenitorii maimuţă m-au făcut,

Sper să n-ajung ca omul, un josnic involut!

Păi, s-a văzut vreodată la noi atâta ură?

Oare la noi se minte, se-njunghie, se fură?

Nu veţi vedea prin lume, cât timp purta-vom coadă,

Gorile divorţate şi prunci lăsaţi pe stradă.

Cine-a văzut în hoardă vreun iraţional

Tâmpindu-se cu droguri, sau homosexual?

Nu inspirăm Marlboro, nu traficăm muniţii,

Nu prea avem ştiinţă, n-avem nici superstiţii,

Nici cârciumi, nici spitale, nici case de nebuni,

Şi nu plătim pe alţii să facă rugăciuni.

Aţi întâlnit prin codri vreun cimpanzeu beţiv,

Gibon care să-njure sau pavian parşiv?

Cât am umblat eu creanga, scuzaţi, n-am observat

În obştea simiască, cocotier privat,

Nici garduri şi nici paznici, nici pui murind de foame

Sau omorâţi în taină de aşa-zise mame.

Lipsesc şi teroriştii, n-avem corupţi, nici duri,

Nici ţari, nici prim-miniştri pe care să-i înjuri.

La mondiale suntem cu mult în urmă noi,

Încât n-am fost în stare de nici un prim război.

Noi n-am avut ev mediu, ci numai mediu pur,

Lipsit de inchiziţii, de orizont obscur.

Noi n-avem sfinţi în temniţi, nici versuri puse-n lanţuri,

Nici chefuri după care să ne culcăm prin şanţuri.

E drept, n-avem miliţii în junglă, dar nici mafii,

N-avem un staff al morţii, n-avem nici măcar stáfii!

(E trist s-ajungi vreodată privit la Zoo Park

Dar maxima ruşine-i să pui pe alţii-n ţarc).

Eu vă invit pe toate acum la raţiune: Nu promovaţi această credinţă de minune;

Să nu apară-n junglă manipulări în masă,

Cu dogme şi partide în lupta lor de clasă.

Mă tem că ne pândeşte o nouă cruciadă,

O convertire a hoardei în monştri fără coadă.

De-o să vedeţi vreodată c-am coborât din pom,

Maimuţărind făptura care îşi zice om,

Opriţi-mă la vreme, să nu evoluez,

Şi, ajungând ca lumea, să nu ştiu ce să crez…

I-adevărat că omul a coborât, ca soi,

Dar, bre, fiţi rezonabili, n-a coborât din noi !

Sursa : (site>http://tornafratre.blogspot.com/2010/05/protestul-maimutelor.html)

Cititi si VARIANTA care circulă pe net sub diverse semnături:

Odă…

Odată, o maimuţă din neamul anecdotic,

Venind la sfat pe-o creangă de arbore exotic,

A zis: Atenţiune! Sunt foarte afectată!
Tot circulă o vorbă, deloc adevărată
Că omul ar descinde din buna noastră rasă.
Ba chiar ideea asta îmi pare odioasă!

Şi, zău, savantul Darwin, tot neamul ni-l jigneşte
Când spune cum că omul cu noi se înrudeşte!
______
Aţi pomenit vreodată divorţuri printre noi?
Copii lăsaţi pe drumuri sau arme de război?
Am inventat, noi, cipuri şi alte drăcării?

Însemne sataniste, otrăvuri, şmecherii?
Văzut-aţi pe vreunul, retras în jungla deasă,
Ca să scornească arma distrugerii în masă?

_____

Tot ce lăsăm în urmă, când mai sărbătorim,
E biodegradabil.Natura o-ngrijim.
Iar omul otrăveşte, în fiecare zi,
Păduri, câmpii, şi ape, şi zările-azurii…

_____
N-avem starlete porno sau dive-travestiţi,
Şi, orişice s-ar zice, nu suntem troglodiţi!
Cine-a văzut în hoardă la noi bolnavi mintali,
Drogaţi, lacomi de sânge sau homosexuali,

Escroci, bandiţi, gherile sau vreo tutungerie?
În neamul nostru nobil nu vezi aşa prostie!

________

Noi n-avem mafii crude în stirpea noastră-aleasă,
Nici terorişti, nici dogme, nici luptele de clasă.
Cât am bătut eu jungla, scuzaţi, n-am observat
În obştea maimuţească vreun cocotier privat,
Nici garduri şi nici paznici,nici pui murind de foame
Sau omorâţi, în pântec, de aşa-zise mame.

_______

Urmând calea cea bună şi, evident, corectă,
Adolescenţii noştri părinţii şi-i respectă.
În ierarhia noastră, cum e firesc şi drept,
Devine şef acela viteaz, agil, deştept,
Capabil viaţa obştei s-o ţină, s-o păzească,
De rele şi primejdii turma să şi-o ferească.

______
Adesea şeful nostru îşi riscă mândra blană,

Ca turmei să-i găsească loc de dormit şi hrană.
Pe când, priviţi!, la oameni, ferească Domnul sfânt!
Şefi sunt cei fără suflet şi fără de cuvânt,
Corupţi, vicleni, jigodii, cu gura cât mai mare,
Nebuni după putere şi după bunăstare!
De turma lor n-au grijă nici cât un bob de mei,
Contează doar averea şi înmulţirea ei.
________
Nu veţi vedea vreodată, cât soarele şi luna,

O minte de maimuţă dospind în ea minciuna.
La om, tot ce înseamnă minciună, intrigi, ură
Sunt legi de referinţă, a doua lui natură.
Chiar dac-aş fi silită de vreun laborator,
N-aş deveni vreun Iuda ori vreun informator..

________

Şi iată înc-un lucru din lumea mea, frumos:
La noi nu se întâmplă război religios,
Nici sfinte inchiziţii, nici libertăţi în lanţuri,
Nici chefuri după care să ne culcăm prin şanţuri,

Nici ordine mondială, şi nici naţionalism,
Şi nici vreo îndoială ce-aduce-a ateism..
E-adevărat că omul, acest biped gunoi,

Arată ca maimuţa, dar n-a descins din noi!

Note Blog "Nostalgie despre bunul simt": * Puteți prelua și transmite textul de față cu rugămintea de a preciza sursa și autorul - aşa după cum (întotdeauna) o fac şi eu. Vă mulțumesc pentru interes și înțelegere! Cu stimă - Remus Constantin Raclău * Dacă vreți să fiți informat în timp util atunci când apar postări noi pe acest blog, completați adresa dvs de e-mail în dreapta sus, în ferestruica ”Urmărește prin e-mail” și apoi dați click pe ”Submit”. Nimeni nu va vedea adresa dvs, ea fiind utilă doar robotului de pe Blogger, care va trimite automat o înștiințare pe adresa dvs de e-mail ori de câte ori apar postări noi. - Dacă credeți că merită, recomandați această lectură și prietenilor dumneavoastră, după binecunoscutul model: "CITEŞTE şi DĂ-L MAI DEPARTE"

Miştocănia

- studiu de fapt în oraşul meu cel drag -

scris de Cecilia Dumitrache

Dormitam, dimineaţa, în autobuz, când deodată aud o voce în schimbare, de adolescent: -Fă, mai eşti virgină?

El stătea jos, iar colega lui de şcoală, mai în faţă, în picioare. Bineînţeles, toţi din autobuz au început să o studieze. Iar: -Fă!... A întrebat-o de vreo 6 ori. Ştia el că aşa o poate face de râs, nu a întrebat-o ce a citit aseară, ci a atacat-o unde era mai vulnerabilă. Mi-a plăcut atitudinea ei, l-a fixat cu o figură pe care nu se putea citi nimic, nici dispreţ, nici amuzament. Alta ar fi început să chicotească prosteşte, ori ar fi început un schimb de înjurături, nu ar fi fost ceva neobişnuit într-un autobuz de periferie.

El era mândru de ce obţinuse: atenţia celor din jur. L-am măsurat: o aschimodie, pe jumătate cât mine. Să intervin? Poate o face vreun bărbat, totuşi. Aiurea, după cum se uitau, cred că încercau să găsească răspunsul la întrebarea băiatului. Celelalte femei - jumătate o studiau şi ele, pe faţa celorlalte se citea: -Mi se fâlfâie, am alte griji, se uitau în gol sau pe fereastră.

Am tăcut şi eu. După câteva minute, puştiul, plictisit, a început să îşi butoneze telefonul în căutarea unei manele, iar fata, se vedea după expresia feţei că se gândea la ceva plăcut, uitase incidentul. După o jumătate de oră, uitasem şi eu. Mi-am amintit episodul, când căutam o temă pentru eseu.

Oare dacă ar fi atacat-o, ar fi sărit cineva din autobuz în ajutorul ei?

O staţie mai departe, în autobuz s-a suit un boschetar. Ce miros! I-a spus cineva să coboare? Nuu, a fost mai uşor ca o parte din pasageri să se mute în jumătatea cealaltă a maşinii. El era unul, noi - mulţi, dar proşti. De ce nu ne-am unit măcar în faţa lui? Nu mai luăm atitudine. Nu mai ştim de fapt unde începe şi ce este spiritul civic. Am învăţat asta la şcoală? Parcă nu-mi amintesc. Pe stradă, sigur nu se învaţă. E de fapt şi un fel de resemnare: dacă încerci să pui la punct un şmecher, mai întotdeauna sare cineva în apărarea lui, şi atunci, mai îţi faci şi nervi degeaba. Simţi cum în jur creşte încet o junglă iar o ieşire în oraş seamănă cu un safari.

Uneori, când privesc în jur uitând de griji, văd urme ale unei civilizaţii dispărute. Da, dar eu ştiu să le identific, ştiu istorie şi sunt îndrăgostită de oraşul meu. Ce vor face urmaşii noştri, cei crescuţi de mici pentru a face bani? Va mai şti unul să nu demoleze o clădire care e parte din trecutul oraşului, va rezista să o facă dacă va şti că îi iese un profit? Ar trebui introduse în programa şcolară ore de istoria oraşului, e fascinantă povestea Cişmigiului şi a clădirilor din jur, ar stârni interesul tinerilor pentru a afla mai multe. Poate va începe o campanie de recuperare a trecutului. Ca să îţi iubeşti oraşul, trebuie să îl cunoşti. Fără a-şi cunoaşte rădăcinile, mult mai uşoară va fi despărţirea de ţară a multor tineri. Vom pierde în timp atât tineri valoroşi cât şi valori culturale, prin nepăsare şi necunoaştere.

S-ar putea începe chiar cu grădiniţa, cu poveşti despre baluri şi prinţese spuse copiilor înaintea unei vizite la palatul Şuţu. Scara aceea de bal şi oglinda nu au cum să nu rămână întipărite în memoria fetelor.

S-ar mai putea pune în oraş panouri cu istoria locurilor. Eu locuiesc în Rahova. Am aflat despre dealurile pline cu vii şi drumul pe care veneau craiovenii la târg, drumul sării, cetatea aflată undeva pe locul Casei Poporului, de unde a plecat Mihai Viteazul cu mercenarii pentru a face Unirea, tabăra lui Tudor din dealul Spirii, traseul primului tramvai cu cai ce făcea legătura între piaţa de flori de la Chirigiu şi Obor. Am găsit pe Metropotam istoria Palatului Bragadiru, cel de lângă Bekerbrau. Fondatorul a fost inventatorul sistemului "cornul cu lapte" pentru copiii muncitorilor, iar palatul a fost construit pentru relaxarea muncitorilor fabricii de bere. Sunt atât de multe de spus. Sunt fermecătoare scrierile unui italian, Caselli, îndrăgostit acum 200 de ani de Bucureşti. Sunt poveşti frumoase. Haideţi să le căutăm şi să le recitim.

Sursa: http://tudorchirila.blogspot.it/2008/02/mitocanie-vs-bun-simt_27.html
Note Blog "Nostalgie despre bunul simt": * Puteți prelua și transmite textul de față cu rugămintea de a preciza sursa și autorul - aşa după cum (întotdeauna) o fac şi eu. Vă mulțumesc pentru interes și înțelegere! Cu stimă - Remus Constantin Raclău * Dacă vreți să fiți informat în timp util atunci când apar postări noi pe acest blog, completați adresa dvs de e-mail în dreapta sus, în ferestruica ”Urmărește prin e-mail” și apoi dați click pe ”Submit”. Nimeni nu va vedea adresa dvs, ea fiind utilă doar robotului de pe Blogger, care va trimite automat o înștiințare pe adresa dvs de e-mail ori de câte ori apar postări noi. - Dacă credeți că merită, recomandați această lectură și prietenilor dumneavoastră, după binecunoscutul model: "CITEŞTE şi DĂ-L MAI DEPARTE"

Respectul și bunul simț la adolescenți

Posted on iunie 19, 2013

by Alina Litere

            „Copiii din ziua de azi iubesc luxul. Nu au maniere, disprețuiesc autoritatea și dovedesc lipsă de respect față de bătrâni. Nu se mai ridică în picioare când oamenii în vârstă intră în încăpere. Își contazic părinții, mănâncă în grabă delicatesele la masă, stau picior peste picior și sunt tirani cu profesorii. Tinerii din ziua de azi nu se gândesc decât la ei înșiși. Nu au pic de respect pentru părinți sau persoane în vârstă. Vorbesc ca și cum ei înșiși ar știi totul și ceea ce noi considerăm înțelepciune este lipsit de relevanță pentru ei. Cât despre fete, sunt directe, lipsite de modestie și nefeminine în limbaj, comportament și îmbrăcăminte.” Citat de Socrate

 

              Acest citat de Socrate cred că ne dă mult de gândit în ceea ce privește bunul simț al tinerilor și al adolescenților. Deși Socrate a trăit între anii 470-399 î.Hr. și a fost probabil cel mai mare filosof al Greciei Antice, ne dăm seama că în mai bine de 2200 de ani, lucrurile nu prea s-au schimbat. Deși atunci era altă societate, alte reguli, altă educație, tinerii în prezent sunt aproape la fel, sau chiar mai rău, în orice loc al globului.

         Întrebarea mea este, de ce s-a ajuns aici și de ce în atâtea sute de ani nu există nicio schimbare, ba chiar lucrurile s-au agravat…?! Și tind să cred că educația dată de părinți nu a fost cea mai eficientă, cei șapte ani de acasă, valorile, principiile și regulile de bun simț nu au fost corect și bine stabilite de la început. Poate că părinții nu sunt într-u totul de vină, însă când repeți unele lucruri și ai niște așteptări de la propriul copil, mă refer așteptări bine stabilite, atunci lucrurile ar trebui să se îndrepte. Copilului trebuie să îi explici de mic de ce este important bunul simțul, cum îl va ajuta în viață și să îi insufli bine aceste valori atât de necesare pentru tot restul vieții.

         Sunt de vină părinții pentru că din anumite motive sunt prea permisivi, fac o dată o excepție și se ajunge la a deveni un obicei, banul este considerat în aproape toate familiile cel mai important reper și astfel tânărul ajunge să nu mai cunoască adevăratele lucruri importante ale vieții și micile bucurii care aduc mult mai multă satisfacție decât orice lux.

          În cele ce urmează vă voi scrie câteva lucruri elementare ale bunului simț pornite de la citatul lui Socrate și de ce anume este important să faci ca adolescent aceste acte de bun simț.

• Nu iubi luxul. Devenind un tânăr avid după lucrurile materiale vei disprețui tot ce în jurul tău nu îndeplinește standardul așteptat de lux. Vei lăsă să treacă pe lângă tine oameni, oportunități și experiențe care îți pot aduce mult mai multă fericie. Stabilitatea financiară este necesară, dar nu este un scop în viață și nici nu te poate ghida cu cine să te împrietenești. Banul strică familii, relații, prietenii, iubiri și umbrește adevăratele fericiri. Un tânăr orbit de bani va dezvolta numai defecte și va avea foarte puține virtuți. Disprețuind, vei fi disprețuit.
• Nu îți contrazice părinții. Contrazicându-ți părinții dai dovadă că nu îi respecți și astfel poți strica orice bună relație cu ei. Învață să asculți, învață să încerci ceea ce părinții te îndeamnă. Tu chiar nu le știi pe toate, fiind părinții tăi, ei au trecut deja prin tot ce tu abia începi să trăiești și știu mult mai bine decât tine cum se rezolvă o anumită situație sau unde duce o anumită situație. Chiar dacă nu îți place sau nu îți convine ceea ce părinții tăi încearcă să te convingă, ce ai spune să nu mai fii încăpățânat și să încerci acel lucru, dacă chiar nu te va mulțumi, măcar vei știi cu siguranță.
• Nu îți ignora manierele știute. Tu bineînțeles că știi ce sunt acele maniere, buna creștere nu trebuie ignorată. Un tânăr manierat are mult mai multe câștiguri de la viață, este îndrăgit și respectat de oameni și reușește să deschidă orice ușă. Manierele te pot ajuta să intri pe sub pielea oricărui om. Fetelor le plac băieții atenți și manierați, băieților le plac fetele manierate. Buna creștere și manierele sunt un bine pentru oricine.
• Nu disprețui autoritatea. Respectând autoritatea, respecți omul și funcția acestuia. În funcție de rangul unui om tu trebuie să îți arați respectul, în primul rând pentru toată învățătura pe care acesta a asimilat-o pentru a ajunge unde este. Disprețuind autoritatea în general, poți da de probleme sau poți fi marginalizat. Trăim într-o societate cu reguli și cu o ierarhie… fără rang și respect, ar fi haos și toți s-ar crede deștepți și capabili să facă orice își doresc fără a fi îngrădiți și fără a ține cont de nimeni. Funcția nu înseamnă doar privilegii, ci și responsabilități.
• Nu fii nerespectos față de bătrâni. Din acei bătrâni cu trupul gârbovit și fața brăzdată de riduri ne-am născut noi, noi suntem astăzi ceea ce suntem datorită lor; vârsta lor, viața lor, experiențele lor și cunoștințele lor trebuiesc respectate în primul rând datorită vârstei și apoi pentru că ei reprezintă trecutul și evoluția noastră. Se spune că cine nu are un bătrân, să își cumpere. Ei sunt dovada vie a înțelepciunii. Oferiți-le un loc într-o încăpere, într-un mijloc de transport, ajutați-i și încercați să îi înțelegeți chiar dacă uneori nu rezonăm cu principiile lor.
• Nu fiți tirani cu profesorii. Gândiți-vă că fără profesori am fi fără învățătură, am fi niște analfabeți, nișe nimicuri, datorită profesorilor ajungem medici, avocați, bancheri și așa mai departe. Puțini suntem născuți să fim genii, iar fără profesori am fi niște paria. Chiar dacă nu ne convine ceva la un profesor, chiar dacă se iscă o divergență, cu respect, cu calm și cu bun simț, poți explica ceea ce crezi tu că este necesar. Profesorii sunt cei care ne pun viitorul în mână.
• Nu fii egoist. Egoismul și iubirea exagerată de sine, egocentrismul, ne condamnă la singurătate. Oferi iubire, primești iubire; oferi respect, primești respect; oferi atunci și primești. Nu suntem făcuți să trăim individual, iar egoismul este atitudinea egocentricului care te condamnă la singurătate.
• Nu te comporta ca un atotștiutor. În tinerețe și în adolescență, oricât ai fi de deștept, nu le știi pe toate, pentru că înțelepciunea se instalează o dată cu vârsta. Contrazicând și luând atitudinea celui ce le știe pe toate nu vei dovedi decât natura ta limitată și lipsa ta de experiență. Ascultă și învață.
• Fii om. Învață să fii om, să îți asculți conștiința și fii unic făcând ceea ce este corect și bine și nu te comporta cum este la modă sau cum cere anturajul. Omenia este cea mai de preț.

Acestea sunt doar câteva din elementele cheie ale bunului simț și ale educației. Fiind bine crescut te cinstești pe tine și îți cinstești părinții. Buna creștere te face mai deștept, mai înțelept, mai îndrăgit, mai iubit și te ajută să îți împlinești cu succes viața. Pentru că omul este născut în primul rând pentru a iubi și a fi iubit.

           Tinerii cu educație și principii ajung sus, adolescenții care ignoră educația și principiile se vor irosi la maturitate.

          Tu ce alegi?!

2 răspunsuri la Respectul și bunul simț la adolescenți

Note Blog "Nostalgie despre bunul simt": * Puteți prelua și transmite textul de față cu rugămintea de a preciza sursa și autorul - aşa după cum (întotdeauna) o fac şi eu. Vă mulțumesc pentru interes și înțelegere! Cu stimă - Remus Constantin Raclău * Dacă vreți să fiți informat în timp util atunci când apar postări noi pe acest blog, completați adresa dvs de e-mail în dreapta sus, în ferestruica ”Urmărește prin e-mail” și apoi dați click pe ”Submit”. Nimeni nu va vedea adresa dvs, ea fiind utilă doar robotului de pe Blogger, care va trimite automat o înștiințare pe adresa dvs de e-mail ori de câte ori apar postări noi. - Dacă credeți că merită, recomandați această lectură și prietenilor dumneavoastră, după binecunoscutul model: "CITEŞTE şi DĂ-L MAI DEPARTE"